What if the future of HR is not HR, but HCR?
Explore how HR may evolve into HCR—where humans and AI collaborate to redefine talent, teams, and productivity.
Learn MoreExplore how HR may evolve into HCR—where humans and AI collaborate to redefine talent, teams, and productivity.
Learn MoreExplore how foresight shapes decisions across professions—from military and investing to design—highlighting its role in everyday choices.
Learn More
Imaginați-vă că vă treziți într-o dimineață din 2035. Orașele sunt mai verzi, tehnologia este invizibilă, dar omniprezentă, iar oamenii își trăiesc viețile într-un ritm mai echilibrat sau poate, dimpotrivă, trăim într-un peisaj dominat de crize, unde deciziile noastre din prezent au conturat un viitor limitat și plin de constrângeri.
Care dintre aceste scenarii este mai probabil?
În The Imaginary Crisis, Geoff Mulgan vorbește despre o problemă pe care o vedem din ce în ce mai des: ne-am pierdut capacitatea de a imagina un viitor mai bun. Nu pentru că nu avem creativitate, ci pentru că suntem atât de prinși în gestionarea prezentului, încât viitorul devine un teritoriu vag, abstract, pe care îl lăsăm pe seama „celor care știu mai bine” – guverne, companii de tehnologie, instituții globale.
Mulgan argumentează că, deși avem acces la mai multe informații ca oricând, capacitatea noastră colectivă de a imagina viitoruri alternative s-a atrofiat. În loc să concepem scenarii pozitive, suntem captivi într-o cultură care oscilează între distopii tehnologice și un prezent perpetuu. Instituțiile care ar trebui să încurajeze imaginația – universitățile, partidele politice, think tank-urile – s-au retras din acest rol, lăsând un vid care face ca viitorul să pară inevitabil, nu negociabil. Problema nu este lipsa de idei, ci lipsa de spațiu și metodologie pentru a le testa și transforma în realitate.
Dar viitorul nu este ceva ce doar ni se întâmplă. Este ceva ce modelăm.
Dacă imaginația colectivă pare să se restrângă, cum putem să o recâștigăm? Răspunsul nu este doar în viziuni grandioase, ci în procese structurate, care ne ajută să aducem viitorul în conversațiile de zi cu zi.
📌 Scenariile alternative – Dacă în loc să presupunem că viitorul va fi „o variantă a prezentului”, am explora mai multe direcții posibile? De exemplu, cum ar arăta piața muncii dacă AI ar deveni partener strategic în deciziile de business, nu doar un instrument operațional?
📌 Backcasting – În loc să ne uităm doar la tendințele actuale, am putea începe cu întrebarea: Ce fel de viitor vrem cu adevărat? și să lucrăm înapoi pentru a identifica pașii necesari pentru a ajunge acolo.
📌 Weak signals – Dacă ne-am obișnui să căutăm semnale slabe de schimbare, în loc să reacționăm doar la trendurile mari? De multe ori, viitorul începe în locuri mici, la marginea industriilor sau în proiecte-pilot ignorate de mainstream.
Atunci când nu ne folosim imaginația, lăsăm viitorul să fie decis de alții. În business, în societate și chiar la nivel individual, capacitatea de a ne imagina și de a testa alternative este ceea ce ne ajută să nu fim luați prin surprindere de schimbare.
📖 Dacă tema asta te intrigă, îți recomand The Imaginary Crisis de Geoff Mulgan și Imaginable de Jane McGonigal.
Dacă vrem un viitor mai bun, trebuie să începem prin a-l imagina și a-l construi în mod deliberat. În organizații, acest lucru nu se întâmplă spontan – e nevoie de procese structurate, conversații ghidate și metode care să transforme incertitudinea în oportunitate. Dacă vrei să explorezi cum foresight-ul poate aduce claritate și direcție pentru viitorul echipei sau organizației tale, hai să discutăm – email info@futurestation.ro
Imagine waking up one morning in 2035. Cities are greener, technology is invisible yet omnipresent, and people live at a more balanced pace or perhaps, instead, we find ourselves in a landscape shaped by crises, where the choices we made today have led to a constrained and uncertain future.
Which of these scenarios is more likely?
In The Imaginary Crisis, Geoff Mulgan discusses a growing issue: we have lost our ability to imagine a better future. Not because we lack creativity, but because we are so consumed with managing the present, that the future becomes an abstract, distant space—one we leave in the hands of “those who know better”—governments, tech companies, global institutions.
Mulgan argues that even though we have more access to information than ever before, our collective capacity to envision alternative futures has atrophied. Instead of crafting positive scenarios, we are trapped in a culture oscillating between technological dystopias and a perpetual present. The very institutions that should be fostering imagination—universities, political parties, think tanks—have stepped away from this role, leaving a vacuum that makes the future feel inevitable rather than negotiable. The problem is not a lack of ideas but a lack of space and methodology to test and transform them into reality.
But the future is not something that simply happens to us. It is something we shape.
If our collective imagination is shrinking, how do we reclaim it? The answer isn’t just in grand visions but in structured processes that bring the future into everyday conversations.
📌 Alternative scenarios – What if, instead of assuming the future will be a continuation of the present, we explored multiple possibilities? For example, how would the job market evolve if AI became a strategic decision-making partner rather than just an operational tool?
📌 Backcasting – Instead of only looking at current trends, what if we started with the question: What kind of future do we actually want? and worked backward to identify the steps needed to get there?
📌 Weak signals – What if we trained ourselves to look for weak signals of change instead of only reacting to major trends? The future often begins in small, unnoticed places—on the fringes of industries or in pilot projects ignored by the mainstream.
When we don’t use our imagination, we allow the future to be decided by others. In business, in society, and even at an individual level, the ability to imagine and experiment with alternatives is what helps us stay ahead of change rather than being caught off guard by it.
📖 If this topic intrigues you, I highly recommend The Imaginary Crisis by Geoff Mulgan and Imaginable by Jane McGonigal.
If we want a better future, we need to start by imagining it—and then building it deliberately. In organizations, this doesn’t happen spontaneously. It requires structured processes, guided conversations, and methods that turn uncertainty into opportunity. If you’d like to explore how foresight can bring clarity and direction to your team or organization, let’s talk – email info@futurestation.ro.
Dacă îi rugăm pe copii să își imagineze lumea peste 20 de ani, vom primi răspunsuri creative, surprinzătoare, uneori chiar bizare. Însă, dacă punem aceeași întrebare adulților – inclusiv celor din mediul de business – vom observa ezitare, realism excesiv sau chiar pesimism. De ce? Pentru că, pe măsură ce creștem, ne pierdem obiceiul de a folosi imaginația ca instrument de explorare a viitorului.
Într-o lume plină de incertitudini, imaginația nu este un lux – este o necesitate. Dacă vrem să anticipăm și să ne pregătim pentru viitor, trebuie să regăsim curajul de a gândi dincolo de constrângerile prezentului. Acest articol îți va arăta de ce imaginația este esențială în strategia de business și cum poate fi folosită structurat pentru a construi scenarii și inovații care schimbă jocul.
Majoritatea scenariilor de viitor prezentate în media sunt fie distopice (crize climatice, colaps economic, AI care preia controlul), fie utopice (tehnologii care ne rezolvă toate problemele). În realitate, viitorul nu este nici doar distopic, nici doar utopic, ci mult mai nuanțat și imprevizibil. Pentru a naviga prin incertitudini, trebuie să ne antrenăm capacitatea de a construi scenarii alternative care iau în calcul nu doar riscurile, ci și oportunitățile.
Foresight-ul, ca proces structurat de anticipare a viitorului, folosește imaginația nu ca pe un exercițiu abstract, ci ca pe un instrument practic.
Ne ajută să:
Imaginația aplicată în foresight nu înseamnă doar brainstorming liber. Există metode și cadre de lucru care ajută la structurarea acestui proces. Iată câteva dintre cele mai eficiente:
În loc să pornim de la prezent și să ne imaginăm cum va arăta viitorul, putem începe cu un viitor dorit și să lucrăm înapoi pentru a identifica pașii necesari pentru a ajunge acolo.
Exemplu: În cadrul unui workshop de foresight, putem explora cum ar arăta industria ta în 2040 și să lucrăm înapoi pentru a identifica punctele de decizie critice. De exemplu, dacă ne imaginăm un viitor în care toate procesele sunt automatizate, ce investiții și schimbări ar trebui să înceapă acum pentru a ajunge acolo?
Nu există un singur viitor posibil. Crearea mai multor scenarii ajută organizațiile să fie mai pregătite pentru incertitudine. Există mai multe metodologii pentru construirea scenariilor de viitor, fiecare cu avantaje diferite. Printre cele mai utilizate se numără:
Aceste exerciții nu oferă predicții, ci ne ajută să gândim strategic și să ne pregătim pentru multiple posibilități.
Unele organizații folosesc jocuri de rol sau simulări pentru a testa cum ar reacționa echipele lor la diverse provocări viitoare.
Exemplu: Imaginează-ți că echipa ta trebuie să ia decizii critice într-o lume în care lanțurile de aprovizionare sunt complet digitalizate și controlate de AI. Cum vă adaptați? Organizăm un exercițiu de simulare pentru a testa capacitatea de reacție și inovație a echipei.
Această metodă presupune crearea unor artefacte din viitor – reclame, articole de presă fictive, obiecte – pentru a face viitorul mai tangibil și mai ușor de discutat.
Exemplu: Scriem împreună un comunicat de presă din 2035 în care anunțăm succesul unei inovații pe care compania ta a lansat-o. Ce spune comunicatul? Ce obstacole ați depășit? Acest exercițiu ajută la definirea unei viziuni clare și a pașilor necesari pentru a o atinge.
🔹 Jurnal din viitor – Scrie o pagină din jurnalul tău personal din anul 2040. Cum arată o zi obișnuită? Ce tehnologii folosești? Cum interacționezi cu lumea din jur? Acest exercițiu îți dezvoltă capacitatea de a explora posibilități dincolo de ceea ce consideri azi „realist”.
🔹 Scanare de weak signals – Programează-ți o oră în fiecare marți pentru a explora trenduri emergente și semnale slabe de schimbare. Citește articole din surse pe care nu le accesezi de obicei, urmărește startup-uri din industrii complet diferite sau ascultă un podcast despre un subiect necunoscut. Abonarea la newslettere precum Future Today Institute sau la canalul nostru de WhatsApp – #FutureToday (Știri din viitor) poate fi un punct bun de start.
🔹 Întrebarea care schimbă perspectiva – Începe să îți pui mai des întrebarea: „Ce ar putea schimba fundamental regulile jocului în domeniul meu?” Folosește-o în discuții cu echipa sau partenerii și observă cum apar perspective noi. De exemplu, dacă ești în retail, ce s-ar întâmpla dacă oamenii nu ar mai deține obiecte, ci doar le-ar închiria?
📖 A, și musai să citești: Imaginable de Jane McGonigal – o carte excelentă despre cum ne putem antrena imaginația pentru a anticipa și modela viitorul. Un alt material bun pe această temă ar fi The Imaginary Crisis (and how we might quicken social and public imagination) al lui Geoff Mulgan.
Dacă vrem să fim pregătiți pentru viitor, trebuie să ne antrenăm imaginația la fel cum ne antrenăm abilitățile analitice. Cele mai inovatoare organizații nu sunt cele care doar reacționează la schimbări, ci cele care își creează propriul viitor.
Așa că, data viitoare când cineva îți spune că “imaginația este doar un joc de copii”, amintește-ți că cele mai mari schimbări ale lumii au început cu cineva care a avut curajul să-și imagineze un viitor diferit.
If we ask children to imagine what the world will look like in 20 years, we will receive creative, surprising, and sometimes even bizarre answers. However, if we ask the same question to adults—including those in the business world—we often see hesitation, excessive realism, or even pessimism. Why? Because as we grow up, we lose the habit of using imagination as a tool to explore the future.
In a world full of uncertainties, imagination is not a luxury—it is a necessity. If we want to anticipate and prepare for the future, we must rediscover the courage to think beyond the constraints of the present. This article will show you why imagination is essential in business strategy and how it can be used in a structured way to create game-changing scenarios and innovations.
Most future scenarios presented in the media are either dystopian (climate crises, economic collapse, AI taking control) or utopian (technologies solving all our problems). In reality, the future is neither purely dystopian nor purely utopian—it is far more nuanced and unpredictable. To navigate uncertainty, we need to train our ability to build alternative scenarios that consider not only risks but also opportunities.
Foresight, as a structured process for anticipating the future, does not use imagination as an abstract exercise but as a practical tool.
It helps us:
Applied imagination in foresight is not just free-form brainstorming. There are methods and frameworks that structure this process. Here are some of the most effective:
Instead of starting from the present and imagining what the future might look like, we begin with a desired future and work backward to identify the necessary steps to get there.
Example: In a foresight workshop, we can explore what your industry might look like in 2040 and then work backward to identify critical decision points. For instance, if we imagine a future where all processes are automated, what investments and changes should begin now to achieve that goal?
There’s no single possible future. Building multiple scenarios helps organizations prepare for uncertainty. There are several methodologies for scenario-building, each with its advantages. Some of the most commonly used include:
These exercises don’t predict the future but help us think strategically and prepare for multiple possibilities.
Some organizations use role-playing or simulations to test how their teams would react to different future challenges.
Example: Imagine your leadership team had to make critical decisions in a world where supply chains are fully digitalized and controlled by AI. How would you adapt? Running a simulation can help assess your team’s agility and innovation capabilities.
This method involves creating artifacts from the future—ads, fictional news articles, products—to make the future more tangible and easier to discuss.
Example: We draft a press release from 2035 announcing the success of a groundbreaking innovation from your company. What does it say? What challenges did you overcome? This exercise helps define a clear vision and the steps needed to achieve it.
🔹 Future journal – Write a journal entry from the year 2040. What does a normal day look like? What technologies do you use? How do you interact with the world around you? This exercise stretches your ability to envision possibilities beyond today’s “realistic” constraints.
🔹 Weak signals scanning – Block one hour every Tuesday to explore emerging trends and weak signals of change. Read articles from sources you don’t usually follow, track startups in completely different industries, or listen to a podcast on an unfamiliar topic. Subscribing to newsletters like Future Today Institute or our WhatsApp channel #FutureToday – Știri din viitor can be a great starting point.
🔹 The question that shifts perspective – Start asking yourself more often: “What could fundamentally change the rules of the game in my industry?” Use this question in discussions with your team or partners and see how new perspectives emerge. For example, if you’re in retail, what would happen if people stopped owning products and only rented them?
📖 Must-read: Imaginable by Jane McGonigal – an excellent book on how to train your imagination to anticipate and shape the future. Another good read on this theme would The Imaginary Crisis (and how we might quicken social and public imagination) al lui Geoff Mulgan.
If we want to be prepared for the future, we need to train our imagination just as we train our analytical skills. The most innovative organizations are not those that simply react to change, but those that actively shape the future.
So next time someone tells you that “imagination is just for kids,” remember: the biggest transformations in history started with someone daring to imagine a different future.
Într-o lume imprevizibilă, metodele tradiționale de Forecasting pot să nu mai fie suficiente. Așa cum spunea Jesper Brodin, CEO-ul Ingka Group (IKEA), într-un interviu pentru Financial Times:
„Ne amuzăm amintindu-ne de vremurile în care făceam bugete anuale și eram corecți sau greșeam cu 0,3%.”
„Riscurile, incertitudinea – tot ceea ce odinioară era trecut într-un fișier de management al riscurilor – se întâmplă acum.”
Cum putem planifica viitorul într-o lume care nu mai încape într-un tabel Excel? Aici intervine Scenario Planning.
Scenario Planning este o metodă strategică utilizată pentru a explora mai multe viitoruri posibile, în loc să ne bazăm pe o singură prognoză. Spre deosebire de Forecasting, care presupune o continuitate a tendințelor existente, Scenario Planning pregătește organizațiile pentru diverse moduri în care viitorul ar putea evolua.
Forecasting – Identifică cel mai probabil viitor bazat pe date istorice și tendințe actuale.
Scenario Planning – Explorează mai multe viitoruri posibile, inclusiv cele care azi par improbabile.
În lumea de azi, ambele metode sunt necesare:
Această metodă este utilă atunci când:
Există mai multe metodologii pentru a structura scenariile. Câteva dintre cele mai utilizate sunt:
Model care identifică patru narațiuni recurente despre schimbare:
Un cadru care analizează forțele care modelează viitorul:
Ajută organizațiile să identifice tensiuni și compromisuri între diferite scenarii viitoare.
Una dintre cele mai mari greșeli în Scenario Planning este crearea scenariilor și abandonarea lor.
Niciun scenariu nu devine realitate exact așa cum a fost imaginat. În toată experiența mea (atât cu scenariile proprii, dar și cu ale altora mai deștepți ca mine), nu am văzut un scenariu devenit realitate 100%. Valoarea acestui exercițiu nu constă în a „ghici” viitorul, ci în a te pregăti pentru mai multe viitoruri posibile.
Vrei să vezi cum funcționează Scenario Planning în contexte reale? Iată câteva exemple disponibile public:
Scenariile nu prezic viitorul, dar ajută factorii de decizie să își testeze strategiile în fața unor posibilități variate.
Dacă vrei să aprofundezi acest subiect, iată câteva cărți esențiale:
Ajutăm organizațiile să aplice Scenario Planning eficient prin:
Avem un instrument dedicat: Career Foresight Canvas. Este un tool strategic care te ajută să gestionezi incertitudinea și să-ți pregătești cariera pentru viitor. Inspirat din Business Model Canvas, acest cadru te ghidează prin opt arii esențiale—de la analiza tendințelor și construirea scenariilor, până la identificarea competențelor viitorului și crearea unui plan concret de dezvoltare.
In an unpredictable world, traditional Forecasting often falls short. As Jesper Brodin, CEO of Ingka Group (IKEA), pointed out in a Financial Times interview:
“We laugh about the time when we were doing one-year budgets, and how we would be right or wrong by 0.3 per cent.”
“The risks, the uncertainty, everything that used to be in a ‘risk matrix file’ is more or less happening”
So how do we plan for the future when the world no longer fits neatly into a spreadsheet? This is where Scenario Planning comes in.
Scenario Planning is a strategic method used to explore multiple plausible futures rather than relying on a single forecast. Unlike forecasting, which assumes continuity, scenario planning prepares organizations for different ways the future might unfold.
Forecasting – Identifies the most likely future based on historical data and trends.
Scenario Planning – Explores multiple possible futures, even those that may seem unlikely today.
In today’s volatile world, organizations need both:
Consider this method when:
There are multiple methodologies to structure scenarios. Some of the most common include:
This model identifies four recurring narratives of change:
A framework for understanding the forces shaping the future, considering:
Helps organizations identify tensions and trade-offs in different future scenarios.
One of the biggest mistakes in scenario planning? Creating scenarios once and never revisiting them.
No scenario will play out exactly as imagined. In my experience (and in many others’), no scenario has ever become reality 100%. The value isn’t in predicting the future—it’s in preparing for a range of futures.
Want to see how scenario planning works in real-world contexts? Here are some publicly available scenario reports:
Scenarios don’t predict the future, but they help decision-makers test strategies against different possibilities.
For those looking to dive deeper into the methodology behind scenario planning, these books are essential:
We help organizations apply scenario planning effectively by:
We’ve developed the Career Foresight Canvas, a strategic tool designed to help professionals navigate uncertainty and prepare for the future of work. Inspired by the Business Model Canvas, this framework guides you through eight key areas—from trend analysis and scenario building to identifying future skills and creating a concrete development plan.
Brrr! E un pic cam frig afara, nu?! Nu numai noi trecem prin aceste diferite cicluri, dar și tehnologia o face. De exemplu, o perioadă în care interesul pentru Inteligența artificială (IA) este scăzut poate fi numit AI winter sau “Iarna inteligenței artificiale”. Iar perioade în care aceasta este în expansiune rapidă și privită cu entuziasm sunt cunoscute sub numele de “AI Summer” sau vara inteligenței artificiale. Acest articol își propune să exploreze aceste cicluri, evidențiind evenimentele cheie și impactul lor asupra domeniului IA, cu un accent special pe progresul înregistrat în România.
IA și-a făcut apariția în anii ’50, dar nu a fost până în anii ’70 că a întâmpinat prima sa iarnă, provocată de așteptările nerealiste și de limitările tehnologice ale vremii. Această perioadă a fost marcată de o scădere a finanțărilor și a interesului pentru IA. Cu toate acestea, sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 au adus o reînnoire a entuziasmului, datorită progreselor în tehnologia hardware și a adoptării tehnologiilor de AI în corporații.
Însă această iarnă a fost urmată de primăvara IA sau AI spring, care a avut loc între 1980-1987, perioadă în care entuziasmul față de IA a crescut. Multe companii (poate prea entuziasmate) au făcut chiar și declarații curajoase, precum că “vor construi un creier mai bun”. În acea perioadă a luat naștere și conferința “Conference on Artificial Intelligence (AAAI)”, una dintre cele mai importante și renumite conferințe din lume din domeniu. Cu toate acestea, unii cercetători erau pesimiști, se așteptau la o nouă iarnă AI. Ceea ce s-a și întâmplat ulterior.
Pe scurt:
📍 Nașterea IA: 1950-1956
📍 Prima Iarnă IA: 1974-1980
📍 Pimăvara IA: 1980-1987
📍 A doua iarnă IA: 1987-1993
Deși este cam frig afară, eu zic că noi experimentăm ceea ce se numește vara AI sau “AI summer” care a început încă din anii 2000. În fapt, majoritatea dintre noi am simțit valul AI abia în anii 2022-2023, o dată cu apariția lui ChatGPT. Însă companiile au fost mai receptive în a înțelege beneficiile integrării AI în serviciile lor. Un raport realizat de Techcelerator și Google for Startups “AI MAP Romania 2022/2023” arată că peste jumătate dintre start-up-urile de inteligență artificială identificate au fost lansate după anul 2020.
RomânIA
Nu doar că valul AI a ajuns și la noi, dar apar startup-uri care generează soluții și noi locuri de muncă, atrăgând tinere talente. De exemplu, Creatopy, o platformă românească care folosește tehnologii de inteligență artificială pentru producția de reclame, a primit o finanțare de 10 mil de dolari, iar FlowX.AI, o finanțare de 35 mil dolari. Aceasta fiind considerată „cea mai mare investiție de serie A” obținută de un startup românesc vreodată, potrivit calculelor Sifted.eu. Astfel, finanțarea luată de FlowX.AI depășește runda de serie A a primului unicron românesc, UiPath, de 28,5 milioane de dolari.
Dacă analizăm mai îndeaproape, românii consideră că știu suficient de multe lucruri despre inteligența artificială. Un studiu realizat de @Ipsos în 2023, în 31 de țări, (printre care și România), ne arată că la nivel declarativ, în medie 67% din respondenți spun că înțeleg bine ce este inteligența artificială. Astfel, România se situează pe locul 4 – 77% dintre cetățeni fiind de părere că înțeleg ce este IA. În aceeași linie, 62% (cu 12 puncte procentuale peste media globală) consideră că știu ce tipuri de produse și servicii sunt făcute posibile de IA.
Unele voci spun că ar urma o nouă iarnă a IA (precum Rodney Brooks, fost director al Laboratorului de Științe Computerizate și Inteligență Artificială la MIT), altele că ne vom afla într-o vară AI prelungită…
Într-un research pe care l-am efectuat acum mai bine de doi ani, înainte de hype-ul ChatGPT, explorăm un scenariu în care un AI devine membru al echipei de leadership și consiliului de administrație al unei organizații. Organizația se confruntă cu ipoteza în care AI-ul, denumit N0ra, propune concedierea unui număr mare de angajați, inclusiv un fondator al companiei, pe baza activității lor online – sau mai bine spus, a lipsei acesteia. N0ra, ghidat de un algoritm creat de oameni, consideră că o amprentă digitală redusă echivalează cu productivitate scăzută, ignorând astfel valorile umane și contribuțiile care nu sunt reflectate în datele digitale. Aceasta ridică întrebări profunde: Cum gestionăm și supraveghem deciziile unui AI? Cum ne asigurăm că algoritmii noștri nu perpetuează bias-uri și nu încalcă principii etice fundamentale? Este clar că trebuie să echilibrăm cu grijă entuziasmul, riscurile și etica în implementarea AI.
Vă recomand și acest interviu cu Traian Rebedea, cercetător implicat activ în cercetarea și dezvoltarea de tehnologii AI și Principal Applied Scientist la @NVIDIA. El dezvăluie în acest interviu modul în care funcționează ChatGPT, evidențiind atât capacitățile sale remarcabile, cât și limitările inerente. Prin discuția sa, ne reamintește importanța de a rămâne ancorat în realitate atunci când vine vorba de așteptările noastre de la inteligența artificială, subliniind că, în ciuda progreselor semnificative, există încă multe provocări de abordat înainte ca AI să poată înțelege și procesa informații cu același nivel de complexitate și nuanță ca o minte umană. Pe mine această discuție m-a adus un pic cu picioarele pe pământ 🙈. Mi-a plăcut de asemenea și ce spunea Andreea Bulisache într-un discurs recent, în care a și ilustrat multiple studii de caz observate în practica organizațiilor care au integrat deja AI.
Ciclurile de înflorire și îngheț ale inteligenței artificiale reflectă natura dinamică a cercetării și dezvoltării în acest domeniu. În timp ce istoria IA a fost marcată de perioade de euforie și dezamăgire, inovațiile recente și adopția largă a tehnologiilor de IA indică un orizont plin de posibilități. Tu ce crezi? Vine iarna pentru AI?
Eu rămân cu întrebarea: Oare este România bine poziționată să joace un rol important în viitorul inteligenței artificiale?
Learn MoreHave you ever wondered how we make sense of the future? Throughout human history, we’ve been captivated by the future – from ancient oracles to foresight specialists, our desire to understand what lies ahead seems embedded in human nature. But compared to the ancient oracles, today we know that “the future cannot be predicted because the future does not exist”, as Jim Dator, an American futurologist and Director of the Hawaii Research Center for Futures Studies, beautifully puts it.
This insight highlights that, rather than slipping into fatalism, we should embrace the idea that there isn’t just one future but many potential futures waiting to unfold.
Today, let’s explore one of the most fascinating tools we use to think about these multiple futures: the Futures Cone.
To better understand the idea of multiple futures, visual aids were produced. One is the Futures Cone, a pretty “famous” foresight tool. Among the early contributors to the futures cone concept, it’s worthwhile mentioning Hancock and Bezold, who popularized the model in 1994, as well as Henchey, who laid foundational ideas in 1978 by categorizing futures into four main types: possible, plausible, probable, and preferable. Its shape expands as it moves further into the future, illustrating that the range of possibilities increases as we look further ahead (from the inside circle to the outer circle).
When you look up at a cloudy sky, you might say, “It’s probably going to rain,” or “It is possibly going to rain,” or “It is plausible going to rain.” In everyday life, these statements often mean the same thing: you’ll take an umbrella just in case!
But in futures studies, we look at things differently. Here, ‘probable’, ‘possible’, and ‘plausible’ aren’t different ways of saying the same thing. They each have their own special meaning when we’re thinking about the future.
Possible futures include anything that could theoretically happen, no matter how unlikely. These futures encourage us to ask “What if?” and consider events that may seem “far away” today but could disrupt tomorrow. Here we could also talk about black swans, wild cards, or low-probability, high-impact events. An example of wildcards could be a cyber war or a fungi pandemic. They have the potential to disrupt our understanding of “future reality” and challenge the very essence of who we are, including our hopes, fears, and expectations. Because wildcards can happen suddenly and unexpectedly, we may not always have time to prepare. Exploring this kind of futures encourage us to think beyond our usual boundaries and consider possibilities that we might otherwise overlook.
Plausible futures occupy the space between possible and probable. They are scenarios that “could” happen based on current knowledge, trends, and systems. For example, a plausible future in education could be a decentralized system with a mix of online resources, AI tutors, and local learning hubs creating a personalized education system beyond traditional schools. Or imagine a future where personalized medicine is widely accessible, with treatments and drugs tailored to an individual’s unique genetic profile, lifestyle, and environmental factors.
These are the futures we can most clearly see from where we stand today. They extend the current trends into the near future, such as increased adoption of renewable energy sources, more flexible work arrangements becoming standard, or greater integration of AI in healthcare diagnostics.
For us as humans, it’s easier to envision the future in terms of “official” or probable futures, as our brains naturally seek familiarity and relevance, making it harder to imagine other, less certain outcomes.
But remember, the future is about possibilities, not (only) probabilities. While probabilities are valuable for making informed decisions, they can sometimes limit our vision and reinforce only the futures we find most comfortable. When we talk about possibilities, we’re opening the door to a wide range of potential futures, including those that may seem unlikely or far-fetched. Therefore, this perspective encourages creative thinking and innovation. In contrast, probabilities focus on outcomes that are more likely based on existing information and trends.
The next time you find yourself thinking about the future, consider where your thoughts fall on the Futures Cone. Are you thinking about the probable, the plausible, or the possible? Are you prepared for the wild cards that might appear? By understanding these distinctions, we can all become better navigators of the future that awaits us.
Learn More
Impactul IA asupra viitorului guvernanţei corporative şi al consiliilor de administraţie este un subiect de mare interes. Un raport recent de la McKinsey menţionează că “până în 2030, IA va contribui cu 1,2 trilioane de dolari la PIB-ul global”, se arată într-un comunicat de presă.
Dar ce înseamnă asta pentru guvernanţa corporativă? Cum se pot pregăti cel mai bine Boards pentru a profita de AI? Şi care sunt provocările cu care se confruntă în acest sens?
Paragraful de mai sus nu a fost scris de o persoană, ci de un program de Inteligenţă Artificială – Copy.ai, căruia i-au fost oferite câteva cuvinte cheie, precum “viitorul guvernanţei corporative”. Aceasta este încă o dovadă a faptului că puterea aplicaţiilor IA, dar şi a tehnologiei în general, creşte.
Inteligenţă artificială. Big data. Alfabetizare digitală. Colaborare între oameni şi roboţi. Descentralizare. Toate aceste sintagme sunt deja prezente în discursul public general şi se conturează ca probabilităţi ale societăţii de mâine, într-un viitor în care cuvântul de ordine nu este “dacă”, ci “cum”. De la angajaţi, până la executivi, fiecare membru al echipei unei organizaţii va fi influenţat de modul în care tehnologia – în accepţiunea sa cea mai amplă – va fi integrată în cadrul companiilor. Tot mai mulţi profesionişti, inclusiv în România, preiau funcţii de membri în consiliile de administraţie, iar organizaţiile sunt tot mai interesate să atragă astfel de specialişti care, prin experienţa lor, contribuie la implementarea unei guvernanţe corporative solide.
Potrivit sursei citate, făcând un pas înainte FutureStation explorează viitorul şi analizează modul în care tehnologia, şi mai specific Inteligenţa Artificială (IA), va influenţa Board-urile organizaţiilor. Cum rămân membrii de Board şi organizaţiile relevante în viitor, ce trebuie să facă acestea pentru a se adapta? Ce poate însemna guvernanţa corporativă la timpul viitor? Acestea sunt câteva din întrebările pe care le adresează FutureStation într-un studiu complex realizat în parteneriat cu Envisia, prima şcoală din România destinată membrilor de Board: “Inteligenţa Artificială şi viitorul guvernanţei corporative” (“AI and the Future of Governance”).
“Scopul şi modul de funcţionare al consiliilor de administraţie ale companiilor se vor schimba radical pe măsură ce implicarea lor în organizaţie şi avansul tehnologic împing către şi mai multă responsabilitate. În ultimul deceniu, discuţiile despre rolul guvernanţei corporative în cadrul unei companii s-au concentrat în jurul termenilor precum transparenţă, diversitate, strategie, responsabilitate, analiza riscurilor, toate acestea generând dezbateri aprinse şi chiar dând naştere unor noi modele de business şi reguli de guvernanţă. Fără dubiu, etica şi transparenţa rămân fundamentale, dar, în plus, avansul tehnologic din prezent are potenţialul să schimbe dramatic modul în care guvernanţa corporativă va arăta în viitor, integrând tehnologii disruptive precum Inteligenţa artificială”, spune Diana Stafie, fondator al FutureStation şi specialist în Foresight / strategie prospectivă.
Cercetarea derulată de FutureStation indică 5 schimbări pe care IA le poate aduce în cadrul consiliilor de administraţie ale companiilor, modificând profund dinamica acestora: colaborare mai strânsă între oameni şi roboţi, gestionarea Big data – volumul mare de informaţii la care avem acces, economia facilitată de platforme online, descentralizarea procesului muncii şi a modelelor de business, precum şi nevoia de transparenţă, se precizează în comunicat.
Există deja exemple concrete în lume care susţin această tendinţă. În Japonia, compania de venture capital Deep Knowledge are ca membru de Board un robot Inteligenţă artificială încă din anul 2014. Compania recunoaşte că IA a ajutat-o să ia deja câteva decizii majore de business. Robotul pe nume Vital a fost ales pentru abilitatea sa de a identifica trenduri de piaţă care nu erau atât de vizibile pentru oameni, în efortul de a contribui la succesul investiţiilor. Este primul program software din lume numit membru într-un consiliu de administraţie. Un alt exemplu este NEO – un asistent care ajută echipele remote să rămână la zi cu informaţia atunci când nu pot participa la şedinţe. Scopul lui NEO este să îi ajute pe oameni să fie în două locuri în acelaşi timp, oferind un rezumat al întâlnirii, o listă cu cele mai relevante subiecte de discuţie şi concluzii etc.
Includerea IA în practicile consiliilor de conducere ale companiilor nu înseamnă a lăsa activitatea acestora pe pilot automat, ci mai degrabă a orchestra şi organiza munca şi colaborarea în jurul oamenilor şi roboţilor. Şi conform datelor Eurostat pe 2021, doar un foarte mic procentaj din firmele ce îşi desfăşoară activitatea în România fac uz de aceste tehnologii exponenţiale.
O alta schimbare analizată de FutureStation ţine de business-urile ce operează ca “platforme”. Acest tip de economie perturbă modelele de business tradiţionale, facilitând totodată un transfer de informaţii, schimburi economice, conexiuni între oameni. Trecerea de la un business bazat pe produse şi servicii la unul bazat pe platforme online aduce noi implicaţii pentru conducerea unei companii, pentru că membrii acesteia pot colabora, vizualiza, comenta pe documente în timp real, de pe orice dispozitiv şi, foarte important, într-un mediu sigur. În plus, în contextul descentralizării muncii şi al exploziei economiei colaborative, tehnologiile emergente precum IA şi blockchain favorizează şi apariţia unor noi modele de business, aşa cum sunt DAO – Decentralized Autonomous Organizations.
Nu în ultimul rând, nevoia de transparenţă pune din ce în ce mai multă presiune asupra companiilor, iar membrii consiliilor de administraţie nu fac excepţie. Tehnologia şi reţelele sociale au catalizat nevoia de transparenţă. Astfel, nu puţine sunt exemplele în care membrii din conducerea unor companii au devenit cunoscuţi în toată lumea, iar acţiunile lor publice sau simplele postări pe reţelele sociale au influenţat direct, în unele cazuri în mod negativ, organizaţia. Poate unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al Facebook / Meta, care a căzut pe locul 98 din 100 în topul celor mai mari companii cu renume, în urma scandalului legat de prelucrarea datelor cu caracter confidenţial, al ştirilor false şi al relaţiilor între membrii echipei. Managementul reputaţiei pentru membrii consiliului de conducere va căpăta o greutate tot mai mare în ecuaţia succesului unei companii.
Într-un astfel de context complex, apare întrebarea “cum se pot pregăti membrii consiliului pentru un viitor în care inteligenţa artificială va avea un impact semnificativ asupra guvernanţei corporative?”. Cu siguranţă, viitorul nu foarte îndepărtat va determina companiile să îşi regândească abordările, iar abilităţile digitale, tehnice, prospective şi etice ale membrilor din conducere vor fi obligatorii. Este posibil ca în curând funcţii noi precum Chief AI Ethics Officer să fie des întâlnite în cadrul unui consiliu de administraţie.
Board-urile pregătite pentru viitor trebuie să fie formate din profesionişti interesaţi de viitor, de foresight şi strategiile prospective, de posibilele scenarii care pot apărea, de înţelegea noilor tehnologii şi a implicaţiilor acestora. Conform unui studiu Deloitte, companiile cu un Board ce deţine cunoştinţe solide de tehnologie înregistrează rezultate mai bune, experimentând, în medie, o creştere cu 5% a veniturilor pe o perioadă de 3 ani, şi o evoluţie mai bună cu 8% a acţiunilor, de la an la an. Analiza FutureStation vine să întărească şi mai mult ideea că Board-urile viitorului trebuie să afişeze alfabetizare digitală, înţelegere a puterii Big Data, dar şi o etică la un standard mai înalt decât a fost cazul până acum, se mai arată în comunicat.
Learn MoreI started looking into the future of work(place) and office rental business, what are key trends and critical uncertainties and what could be some of the relevant future scenarios to plan for.
Is remote culture going to become the norm? Our work-life blend will dramatically change? Will we be more willing to give up even more of our privacy and share some of our personal data for better health and safety? What is the future of shared spaces and social clubs – will COVID-19 doom coworking?? Will we advertise for Virtual Team Managers positions? Every onboarding training will include a kit for WFH? How about trainings, team-building or wellbeing program – what will they consist in now? We were talking already about the shift from human resources capabilities to community building capabilities – how will that work in a 2 meters distancing world?
I have listed below part of the signals of change and innovations that tap or emerge in some of these scenarios:
Uncertainty is the only certainty nowadays.
I think we can all agree that the current crisis will shift behaviours, values, attitudes, we just do not know yet how all this could impact the future of work(place). Rather than waiting and predicting, building future preparedness through Scenario Planning could benefit organizations more. The process will never erase all uncertainty, and it does not predict the future.
Instead, when done well, the process brings to light many possible future developments and turning points, for which organisations ca prepare their strategic responses (planned actions) or tactical pivots (immediate responses). We have developed and work with this canvas when drafting future scenarios, message me if you would like to receive this template.
Scenarios help people live better with uncertainty. At its core, a scenario is a story, a view of how the future might unfold. And that triggers imagination and reflection by challenging current assumptions and known truths. Stay safe and spread this instead!
Learn MoreBelow my scan of various technology-based solutions and initiatives emerged / adapted in the fight against the #COVID19. From an AI tool that helps people who were exposed figuring out their best course of action to in-vitro diagnostic kits, funding / accelerators, list of vaccines under development and a cool crowd-sourced map which fights #CoronaVirus shortage supply (such as 🧻). Plus summary of events and some interesting business experts thoughts. There is a lot going on, worth checking out what others have done, learn, plan and innovate.
For a more compact overview. this is the link to the xls version:
https://bit.ly/2wV7Bdl.
Coronavirus Test Tracker: Commercially Available COVID-19 Tests – list of approved producers
A detailed guide to the coronavirus drugs and vaccines in development
A simulation model called VirSim was developed to aid pandemic policy making in Sweden
Resources for Doctors treating COVID-19 patients
COVID-19 Manifesto: #StayTheFuckHome, and now #StayTheFuckHome Bar
And last, but not least, a CoronaVirus Child-Friendly explanation guide (various languages available). I will keep updating it with relevant info.
Learn MoreStay safe and spread this instead! 😉