„Viitorul ca un spațiu al opțiunilor, nu doar al fricilor”. Despre foresight și incertitudini cu Diana Stafie
Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu. Citește interviul complet la revistacultura.ro.
Diana, ești unul dintre puținii specialiști în foresight din România. Explică-ne, te rog, ce presupune asta?
În primul rând, ce nu presupune: foresight-ul nu este despre a face predicții. Nu am un glob de cristal și, sincer, nici nu mi-ar fi de folos. În vremuri dominate de incertitudine, „ghicitul” viitorului nu doar că e dificil, dar și limitativ. Foresight-ul este o disciplină care te ajută să explorezi viitorul în mod structurat. Te învață să observi schimbările, să identifici tendințele și incertitudinile și să creezi scenarii despre cum s-ar putea transforma lucrurile. E, într-un fel, ca atunci când repeți materia înainte de un examen: nu știi exact ce o să ți se ceară, dar ești mai pregătit pentru orice variantă. La fel exersăm și viitorul 🙂.
Cum se raportează oamenii la ideea de viitor?
Viitorul e, de fapt, una dintre cele mai bogate surse de imaginație și e păcat că o folosim tot mai puțin. Observ o anumită criză de imaginație colectivă, o ezitare în a ne proiecta „dincolo”. Cultural vorbind, diferențele sunt vizibile: în unele societăți, oamenii cresc cu ideea că pot modela viitorul, îl văd ca pe o oportunitate. În altele – ca a noastră – viitorul e mai degrabă ceva ce „vine peste noi”.
România, de exemplu, are un scor ridicat (90/100) la indicatorul uncertainty avoidance în modelul Hofstede, ceea ce înseamnă că evităm incertitudinea și preferăm răspunsuri clare, chiar dacă uneori sunt greșite. Și avem un scor mediu la long-term orientation, adică tindem uneori să ne concentrăm mai mult pe rezultate imediate decât pe construcții pe termen lung.
Ce am observat însă: când oamenii intră în contact cu metodele de foresight, se activează o curiozitate latentă și o formă de empowerment. Încep să vadă viitorul ca un spațiu al opțiunilor, nu doar al fricilor.
Există un tip de mentalitate autohtonă care sabotează încrederea în puterea de a influența propriul viitor?
Studiile spun multe. Conform unui sondaj IRES (2024), mulți români consideră că viitorul este în mâinile lui Dumnezeu, ale liderilor politici sau ale următoarei generații – propriii noștri pași vin abia pe locul patru. Iar în sondajul INSCOP „Agenda România 2050”, aproape 40% dintre respondenți cred că țara va sta mai prost peste 25 de ani.
Această perspectivă reactivă vine dintr-o istorie a instabilității. Dar ceva se schimbă: văd la tinerii cu care lucrez mai multă deschidere, mai mult curaj de a-și construi propriul viitor. Iar partea din munca noastră e și să lucrăm exact pentru a susține această mentalitate.
Cum putem rămâne relevanți pentru o piață a muncii în schimbare?
Începem prin a schimba paradigma: nu mai vorbim despre cariere liniare, ci despre trasee fluide. Eu am făcut ASE și Drept, master în audit financiar-bancar, am lucrat în Big4, am fost expat – credeam că aceea era cariera mea. Apoi am descoperit foresight și am luat-o de la capăt cu învățatul. Mama nu înțelege nici azi ce fac. Bunica mea cu atât mai puțin. Dar asta e realitatea: vom avea mai multe „vieți profesionale”.
M-aș focusa pe abilități portabile: gândire critică, empatie, capacitate de adaptare, colaborare cu AI. Și aș adăuga ceva rar discutat: imaginație profesională. Avem nevoie să ne imaginăm ce roluri ar putea exista peste 5-10 ani sau ce ar putea presupune piața muncii. Foresight-ul ne ajută să lărgim această hartă a posibilului.
Tocmai am lansat un instrument care vine în sprijinul celor care se gândesc la propriul viitor profesional – se numește „Career Foresight Canvas”. E un tool practic, care te ajută să-ți mapezi viitorul profesional în funcție de trenduri emergente, abilități portabile și alegeri posibile. Momentan e disponibil gratuit pentru cei care fac parte din comunitatea de pe WhatsApp – FutureToday.
Trăim într-o perioadă de mari incertitudini sociale, politice, economice. Există o strategie individuală prin care ne putem pregăti astfel încât să facem față instabilității?
Aș începe cu un sistem intern de înțelegere a schimbării. Ce înseamnă asta? Să fim atenți la early warning signs, la semnale slabe de schimbare. Putem crea propriile sisteme de monitorizare, fie că e vorba de evoluții politice, crize economice sau tehnologii emergente.
În paralel, e important să cultivăm skilluri digitale, reziliență financiară (educație financiară, economii, diversificarea veniturilor), adaptabilitate profesională, rețele de sprijin – nu neapărat în sens comunitar tradițional, ci în sensul de ecosisteme colaborative și informaționale.
Și, mai ales, să nu rămânem pasivi. Viitorul nu ni se întâmplă. Îl co-creăm.
Va fi viitorul o realitate a comunităților sau, mai degrabă, a individualismului?
Ambele – dar comunitățile vor câștiga relevanță. În fața crizelor climatice, polarizării sociale și fragmentării digitale, vom căuta sens, apartenență, spații de dialog. Comunitățile pot fi surse de reziliență, inovație și sprijin emoțional. Individualismul, în forma sa izolaționistă, nu are resurse suficiente pentru complexitatea care vine.
Ce îi spui cuiva care alege să trăiască doar în prezent?
E ok să trăiești în prezent – dar e riscant să ignori viitorul. Viitorul începe cu alegerile de azi. Nu e vorba de frică, ci de intenție. Putem trăi clipa, dar întreabă-te: ce fel de viitor alimentează alegerile mele? Nu lăsa zgomotul prezentului să altereze viitorul. E al tău.
