Interviu realizat de Irina Pană. Citește interviul complet la forbes.ro.
Într-o lume în care incertitudinea e noua constantă, Diana Stafie face din viitor o profesie. Este specialistă în Strategic Foresight, fondatoarea Future Station, board member în organizații internaționale și unul dintre cei mai influenți practicieni de foresight din Europa Centrală și de Est.
Misiunea ei? Să ajute companiile și liderii să nu fie surprinși de viitor, ci să-l înțeleagă, să-l anticipeze și, mai ales, să-l modeleze. Citește un interviu exclusiv Forbes România cu Diana Stafie, Strategic Foresight, fondator Future Station, Membru în boardul internațional Association of Professional Futurists.
Forbes România: „Foresight” este deseori confundat cu previziunea. Cum le explicați diferența companiilor/liderilor care cer un forecast, nu o filozofie?
Diana Stafie: Forecast-ul răspunde la întrebarea „Ce se va întâmpla?”, pe baza datelor și tendințelor. E util, dar mai ales pe termen scurt. Pe de altă parte, Foresight-ul răspunde la „Ce s-ar putea întâmpla?” și „Ce vrem să se întâmple?”. Nu ignoră incertitudinea, ci o explorează.
Eu le propun companiilor să le combine: un forecast cinstit cu Excel-ul pentru deciziile imediate și procese de foresight (analiză de trenduri, scenarii, viziune) pentru deciziile strategice. Foresight-ul nu e filozofie – e o practică de leadership, care antrenează gândirea pe termen lung.
Forbes România: Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care companiile le fac?Diana Stafie: Aș numi 3 greșeli frecvente:
- Viitorul e tratat ca treaba unui singur departament – de regulă, inovație sau strategie. Dar viitorul e responsabilitatea întregii organizații, de la HR la Board.
- Viitorul e abordat reactiv. Companiile reacționează la crize, în loc să se antreneze pentru ele. E mobilizat abia când apare criza. Rolul lui e invers: să ajute companiile să anticipeze și să acționeze proactiv.
- Lipsa „socializării viitorului”. Foresight-ul nu înseamnă doar să știi ce se schimbă, ci să construiești spații unde aceste viitoruri sunt discutate, dezbătute și asumate împreună. Un raport sau un consultant nu sunt suficiente. E nevoie de conversații reale, procese participative, spații de imaginație și reflecție strategică.
Forbes România: Care este forța invizibilă, dar puternică, care frânează schimbarea în România?
Diana Stafie: Neîncrederea. În ceilalți, în instituții, în viitor. Este o forță tăcută care blochează colaborarea, amână deciziile și inhibă curajul. Fără reconstrucție de încredere – între sectoare, între generații, între urban și rural – niciun exercițiu de viitor nu va prinde rădăcini reale.
Forbes România: Cum putem face ca foresight-ul să nu rămână în rapoarte frumoase, ci să devină parte din luarea reală a deciziilor?
Diana Stafie: Îl legăm de buget, de KPI, de calendarul decizional. Facem loc în agendele executive pentru o „fereastră de viitor” – lunar sau trimestrial – în care întrebăm: „Ce semnale am observat? Ce impact ar putea avea?” Foresight-ul devine relevant când nu mai e un proiect izolat, ci o conversație continuă. Când trece din PowerPoint în priorități reale. Dacă vrem un viitor în care merită să trăim, trebuie să începem prin a nu-l trata ca pe o problemă de mâine.
Citește interviul complet la forbes.ro.
