Interviu realizat de Irina Pană. Citește interviul complet la forbes.ro.

Într-o lume în care incertitudinea e noua constantă, Diana Stafie face din viitor o profesie. Este specialistă în Strategic Foresight, fondatoarea Future Station, board member în organizații internaționale și unul dintre cei mai influenți practicieni de foresight din Europa Centrală și de Est.

Misiunea ei? Să ajute companiile și liderii să nu fie surprinși de viitor, ci să-l înțeleagă, să-l anticipeze și, mai ales, să-l modeleze. Citește un interviu exclusiv Forbes România cu Diana Stafie, Strategic Foresight, fondator Future Station, Membru în boardul internațional Association of Professional Futurists.

Forbes România: „Foresight” este deseori confundat cu previziunea. Cum le explicați diferența companiilor/liderilor care cer un forecast, nu o filozofie?

Diana Stafie: Forecast-ul răspunde la întrebarea „Ce se va întâmpla?”, pe baza datelor și tendințelor. E util, dar mai ales pe termen scurt. Pe de altă parte, Foresight-ul răspunde la „Ce s-ar putea întâmpla?” și „Ce vrem să se întâmple?”. Nu ignoră incertitudinea, ci o explorează.

Eu le propun companiilor să le combine: un forecast cinstit cu Excel-ul pentru deciziile imediate și procese de foresight (analiză de trenduri, scenarii, viziune) pentru deciziile strategice. Foresight-ul nu e filozofie – e o practică de leadership, care antrenează gândirea pe termen lung.

Forbes România: Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care companiile le fac?Diana Stafie: Aș numi 3 greșeli frecvente:

1. Viitorul e tratat ca treaba unui singur departament – de regulă, inovație sau strategie. Dar viitorul e responsabilitatea întregii organizații, de la HR la Board.
2. Viitorul e abordat reactiv. Companiile reacționează la crize, în loc să se antreneze pentru ele. E mobilizat abia când apare criza. Rolul lui e invers: să ajute companiile să anticipeze și să acționeze proactiv.
3. Lipsa „socializării viitorului”. Foresight-ul nu înseamnă doar să știi ce se schimbă, ci să construiești spații unde aceste viitoruri sunt discutate, dezbătute și asumate împreună. Un raport sau un consultant nu sunt suficiente. E nevoie de conversații reale, procese participative, spații de imaginație și reflecție strategică.

Forbes România: Care este forța invizibilă, dar puternică, care frânează schimbarea în România?

Diana Stafie: Neîncrederea. În ceilalți, în instituții, în viitor. Este o forță tăcută care blochează colaborarea, amână deciziile și inhibă curajul. Fără reconstrucție de încredere – între sectoare, între generații, între urban și rural – niciun exercițiu de viitor nu va prinde rădăcini reale.

Forbes România: Cum putem face ca foresight-ul să nu rămână în rapoarte frumoase, ci să devină parte din luarea reală a deciziilor?

Diana Stafie: Îl legăm de buget, de KPI, de calendarul decizional. Facem loc în agendele executive pentru o „fereastră de viitor” – lunar sau trimestrial – în care întrebăm: „Ce semnale am observat? Ce impact ar putea avea?” Foresight-ul devine relevant când nu mai e un proiect izolat, ci o conversație continuă. Când trece din PowerPoint în priorități reale. Dacă vrem un viitor în care merită să trăim, trebuie să începem prin a nu-l trata ca pe o problemă de mâine.

Citește interviul complet la forbes.ro.

Accesul la soluții bazate pe inteligență artificială a devenit mai larg ca niciodată, generând o avalanșă de produse și o stare de anxietate legată de „prea mult” AI, spune la emisiunea Educație cu Profit de la Profit.ro TV, Diana Stafie, Foresight Strategist & Founder Future Station.

Totodată, carierele liniare dispar, lăsând loc muncii “fracționale” și multiplelor vieți profesionale. Joburi noi apar în etică, sustenabilitate și inteligență artificială, iar companiile trebuie să se întrebe cum să acționeze asupra acestor transformări.

„Specialiștii numesc perioada aceasta AI Summer. E ca vremea de afară, atât de cald. La fel este și fenomenul din jurul AI-ului.

Ce înseamnă asta? Fiind un subiect hot, sunt foarte multe investiții, sunt multe start-up-uri, care nu știi exact care e nevoia pe care ei o satisfac, dar sunt multe AI-uri peste tot.

Se discută la nivel de reglementări legate de AI. Ce e important să reținem e că nu este prima vară a AI-ului prin care noi am mai trecut. Au mai fost și altele. După care a venit iarna. Adică cred că e important de realizat unde ne ducem.

O să vină vremuri și mai calde sau vine iarna”, a declarat Diana Stafie.

Citește mai mult la: profit.ro

Watch Full video (RO only)

It’s summer outside… and apparently, we’re also in the middle of an AI Summer. A hot wave of AI tools, startups, apps and buzz is everywhere — so much that it’s becoming a bit too much.

In a recent episode of Educație cu Profit on Profit.ro TV, I talked about this moment: a summer of AI that excites us, but can also feel overwhelming.

We discussed:
🌀 the AI overload — and how only the tools that meet real needs will survive (if it feels like too many AI tools are popping up… you’re not wrong 🤪)
🌀 the decrease of linear careers — many of us will go through multiple professional lives
🌀 the rise of fractional work — fractional CFOs and CMOs are already a reality
🌀 emerging roles in AI, ethics and sustainability — Prompt Engineer, Chief Ethics Officer, Chief Nature Officer
🌀 and what all these shifts mean for companies that want to stay relevant and attractive

It’s definitely a moment worth watching — especially if you work with people or shape decisions about the future.

„Viitorul ca un spațiu al opțiunilor, nu doar al fricilor”. Despre foresight și incertitudini cu Diana Stafie

Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu. Citește interviul complet la revistacultura.ro.

Diana, ești unul dintre puținii specialiști în foresight din România. Explică-ne, te rog, ce presupune asta?

În primul rând, ce nu presupune: foresight-ul nu este despre a face predicții. Nu am un glob de cristal și, sincer, nici nu mi-ar fi de folos. În vremuri dominate de incertitudine, „ghicitul” viitorului nu doar că e dificil, dar și limitativ. Foresight-ul este o disciplină care te ajută să explorezi viitorul în mod structurat. Te învață să observi schimbările, să identifici tendințele și incertitudinile și să creezi scenarii despre cum s-ar putea transforma lucrurile. E, într-un fel, ca atunci când repeți materia înainte de un examen: nu știi exact ce o să ți se ceară, dar ești mai pregătit pentru orice variantă. La fel exersăm și viitorul 🙂.

Cum se raportează oamenii la ideea de viitor?

Viitorul e, de fapt, una dintre cele mai bogate surse de imaginație  și e păcat că o folosim tot mai puțin. Observ o anumită criză de imaginație colectivă, o ezitare în a ne proiecta „dincolo”. Cultural vorbind, diferențele sunt vizibile: în unele societăți, oamenii cresc cu ideea că pot modela viitorul, îl văd ca pe o oportunitate. În altele – ca a noastră – viitorul e mai degrabă ceva ce „vine peste noi”.

România, de exemplu, are un scor ridicat (90/100) la indicatorul uncertainty avoidance în modelul Hofstede, ceea ce înseamnă că evităm incertitudinea și preferăm răspunsuri clare, chiar dacă uneori sunt greșite. Și avem un scor mediu la long-term orientation, adică tindem uneori să ne concentrăm mai mult pe rezultate imediate decât pe construcții pe termen lung.

Ce am observat însă: când oamenii intră în contact cu metodele de foresight, se activează o curiozitate latentă și o formă de empowerment. Încep să vadă viitorul ca un spațiu al opțiunilor, nu doar al fricilor.

Există un tip de mentalitate autohtonă care sabotează încrederea în puterea de a influența propriul viitor?

Studiile spun multe. Conform unui sondaj IRES (2024), mulți români consideră că viitorul este în mâinile lui Dumnezeu, ale liderilor politici sau ale următoarei generații – propriii noștri pași vin abia pe locul patru. Iar în sondajul INSCOP „Agenda România 2050”, aproape 40% dintre respondenți cred că țara va sta mai prost peste 25 de ani.

Această perspectivă reactivă vine dintr-o istorie a instabilității. Dar ceva se schimbă: văd la tinerii cu care lucrez mai multă deschidere, mai mult curaj de a-și construi propriul viitor. Iar partea din munca noastră e și să lucrăm exact pentru a susține această mentalitate.

Cum putem rămâne relevanți pentru o piață a muncii în schimbare?

Începem prin a schimba paradigma: nu mai vorbim despre cariere liniare, ci despre trasee fluide. Eu am făcut ASE și Drept, master în audit financiar-bancar, am lucrat în Big4, am fost expat – credeam că aceea era cariera mea. Apoi am descoperit foresight și am luat-o de la capăt cu învățatul. Mama nu înțelege nici azi ce fac. Bunica mea cu atât mai puțin. Dar asta e realitatea: vom avea mai multe „vieți profesionale”.

M-aș focusa pe abilități portabile: gândire critică, empatie, capacitate de adaptare, colaborare cu AI. Și aș adăuga ceva rar discutat: imaginație profesională. Avem nevoie să ne imaginăm ce roluri ar putea exista peste 5-10 ani sau ce ar putea presupune piața muncii. Foresight-ul ne ajută să lărgim această hartă a posibilului.

Tocmai am lansat un instrument care vine în sprijinul celor care se gândesc la propriul viitor profesional – se numește „Career Foresight Canvas”. E un tool practic, care te ajută să-ți mapezi viitorul profesional în funcție de trenduri emergente, abilități portabile și alegeri posibile. Momentan e disponibil gratuit pentru cei care fac parte din comunitatea de pe WhatsApp – FutureToday.

Trăim într-o perioadă de mari incertitudini sociale, politice, economice. Există o strategie individuală prin care ne putem pregăti astfel încât să facem față instabilității?

Aș începe cu un sistem intern de înțelegere a schimbării. Ce înseamnă asta? Să fim atenți la early warning signs, la semnale slabe de schimbare. Putem crea propriile sisteme de monitorizare, fie că e vorba de evoluții politice, crize economice sau tehnologii emergente.

În paralel, e important să cultivăm skilluri digitale, reziliență financiară (educație financiară, economii, diversificarea veniturilor), adaptabilitate profesională, rețele de sprijin – nu neapărat în sens comunitar tradițional, ci în sensul de ecosisteme colaborative și informaționale.

Și, mai ales, să nu rămânem pasivi. Viitorul nu ni se întâmplă. Îl co-creăm.

Va fi viitorul o realitate a comunităților sau, mai degrabă, a individualismului?

Ambele – dar comunitățile vor câștiga relevanță. În fața crizelor climatice, polarizării sociale și fragmentării digitale, vom căuta sens, apartenență, spații de dialog. Comunitățile pot fi surse de reziliență, inovație și sprijin emoțional. Individualismul, în forma sa izolaționistă, nu are resurse suficiente pentru complexitatea care vine.

Ce îi spui cuiva care alege să trăiască doar în prezent?

E ok să trăiești în prezent – dar e riscant să ignori viitorul. Viitorul începe cu alegerile de azi. Nu e vorba de frică, ci de intenție. Putem trăi clipa, dar întreabă-te: ce fel de viitor alimentează alegerile mele? Nu lăsa zgomotul prezentului să altereze viitorul. E al tău.

Explore how HR may evolve into HCR—where humans and AI collaborate to redefine talent, teams, and productivity.

Descoperă 10 inovații și semnale FutureTrends care arată cum se schimbă lumea: de la AI la radio și locuire intergenerațională.

Ascultă întreg podcastul.

Să știți că, în mod normal, primul lucru care ne vine în minte când ne gândim la viitor este ideea de extrapolare a prezentului și trecutului.

Explore how foresight shapes decisions across professions—from military and investing to design—highlighting its role in everyday choices.