Brrr! E un pic cam frig afara, nu?! Nu numai noi trecem prin aceste diferite cicluri, dar și tehnologia o face. De exemplu, o perioadă în care interesul pentru Inteligența artificială (IA) este scăzut poate fi numit AI winter sau “Iarna inteligenței artificiale”. Iar perioade în care aceasta este în expansiune rapidă și privită cu entuziasm sunt cunoscute sub numele de “AI Summer” sau vara inteligenței artificiale. Acest articol își propune să exploreze aceste cicluri, evidențiind evenimentele cheie și impactul lor asupra domeniului IA, cu un accent special pe progresul înregistrat în România.

IA și-a făcut apariția în anii ’50, dar nu a fost până în anii ’70 că a întâmpinat prima sa iarnă, provocată de așteptările nerealiste și de limitările tehnologice ale vremii. Această perioadă a fost marcată de o scădere a finanțărilor și a interesului pentru IA. Cu toate acestea, sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 au adus o reînnoire a entuziasmului, datorită progreselor în tehnologia hardware și a adoptării tehnologiilor de AI în corporații.

Însă această iarnă a fost urmată de primăvara IA sau AI spring, care a avut loc între 1980-1987, perioadă în care entuziasmul față de IA a crescut. Multe companii (poate prea entuziasmate) au făcut chiar și declarații curajoase, precum că “vor construi un creier mai bun”. În acea perioadă a luat naștere și conferința “Conference on Artificial Intelligence (AAAI)”, una dintre cele mai importante și renumite conferințe din lume din domeniu. Cu toate acestea, unii cercetători erau pesimiști, se așteptau la o nouă iarnă AI. Ceea ce s-a și întâmplat ulterior.

Pe scurt:
📍 Nașterea IA: 1950-1956
📍 Prima Iarnă IA: 1974-1980
📍 Pimăvara IA: 1980-1987
📍 A doua iarnă IA: 1987-1993

Deși este cam frig afară, eu zic că noi experimentăm ceea ce se numește vara AI sau “AI summer” care a început încă din anii 2000. În fapt, majoritatea dintre noi am simțit valul AI abia în anii 2022-2023, o dată cu apariția lui ChatGPT. Însă companiile au fost mai receptive în a înțelege beneficiile integrării AI în serviciile lor. Un raport realizat de Techcelerator și Google for Startups “AI MAP Romania 2022/2023” arată că peste jumătate dintre start-up-urile de inteligență artificială identificate au fost lansate după anul 2020.

RomânIA
Nu doar că valul AI a ajuns și la noi, dar apar startup-uri care generează soluții și noi locuri de muncă, atrăgând tinere talente. De exemplu, Creatopy, o platformă românească care folosește tehnologii de inteligență artificială pentru producția de reclame, a primit o finanțare de 10 mil de dolari, iar FlowX.AI, o finanțare de 35 mil dolari. Aceasta fiind considerată „cea mai mare investiție de serie A” obținută de un startup românesc vreodată, potrivit calculelor Sifted.eu. Astfel, finanțarea luată de FlowX.AI depășește runda de serie A a primului unicron românesc, UiPath, de 28,5 milioane de dolari.

Dacă analizăm mai îndeaproape, românii consideră că știu suficient de multe lucruri despre inteligența artificială. Un studiu realizat de @Ipsos în 2023, în 31 de țări, (printre care și România), ne arată că la nivel declarativ, în medie 67% din respondenți spun că înțeleg bine ce este inteligența artificială. Astfel, România se situează pe locul 4 – 77% dintre cetățeni fiind de părere că înțeleg ce este IA. În aceeași linie, 62% (cu 12 puncte procentuale peste media globală) consideră că știu ce tipuri de produse și servicii sunt făcute posibile de IA.

Perspective de viitor

Unele voci spun că ar urma o nouă iarnă a IA (precum Rodney Brooks, fost director al Laboratorului de Științe Computerizate și Inteligență Artificială la MIT), altele că ne vom afla într-o vară AI prelungită…

Într-un research pe care l-am efectuat acum mai bine de doi ani, înainte de hype-ul ChatGPT, explorăm un scenariu în care un AI devine membru al echipei de leadership și consiliului de administrație al unei organizații. Organizația se confruntă cu ipoteza în care AI-ul, denumit N0ra, propune concedierea unui număr mare de angajați, inclusiv un fondator al companiei, pe baza activității lor online – sau mai bine spus, a lipsei acesteia. N0ra, ghidat de un algoritm creat de oameni, consideră că o amprentă digitală redusă echivalează cu productivitate scăzută, ignorând astfel valorile umane și contribuțiile care nu sunt reflectate în datele digitale. Aceasta ridică întrebări profunde: Cum gestionăm și supraveghem deciziile unui AI? Cum ne asigurăm că algoritmii noștri nu perpetuează bias-uri și nu încalcă principii etice fundamentale? Este clar că trebuie să echilibrăm cu grijă entuziasmul, riscurile și etica în implementarea AI.

Vă recomand și acest interviu cu Traian Rebedea, cercetător implicat activ în cercetarea și dezvoltarea de tehnologii AI și Principal Applied Scientist la @NVIDIA. El dezvăluie în acest interviu modul în care funcționează ChatGPT, evidențiind atât capacitățile sale remarcabile, cât și limitările inerente. Prin discuția sa, ne reamintește importanța de a rămâne ancorat în realitate atunci când vine vorba de așteptările noastre de la inteligența artificială, subliniind că, în ciuda progreselor semnificative, există încă multe provocări de abordat înainte ca AI să poată înțelege și procesa informații cu același nivel de complexitate și nuanță ca o minte umană. Pe mine această discuție m-a adus un pic cu picioarele pe pământ 🙈. Mi-a plăcut de asemenea și ce spunea Andreea Bulisache într-un discurs recent, în care a și ilustrat multiple studii de caz observate în practica organizațiilor care au integrat deja AI.

Ciclurile de înflorire și îngheț ale inteligenței artificiale reflectă natura dinamică a cercetării și dezvoltării în acest domeniu. În timp ce istoria IA a fost marcată de perioade de euforie și dezamăgire, inovațiile recente și adopția largă a tehnologiilor de IA indică un orizont plin de posibilități. Tu ce crezi? Vine iarna pentru AI?

Eu rămân cu întrebarea: Oare este România bine poziționată să joace un rol important în viitorul inteligenței artificiale?

How do we imagine the future?

Have you ever wondered how we make sense of the future? Throughout human history, we’ve been captivated by the future – from ancient oracles to foresight specialists, our desire to understand what lies ahead seems embedded in human nature. But compared to the ancient oracles, today we know that “the future cannot be predicted because the future does not exist”, as Jim Dator, an American futurologist and Director of the Hawaii Research Center for Futures Studies, beautifully puts it.

This insight highlights that, rather than slipping into fatalism, we should embrace the idea that there isn’t just one future but many potential futures waiting to unfold.

Today, let’s explore one of the most fascinating tools we use to think about these multiple futures: the Futures Cone.

The Futures Cone

To better understand the idea of multiple futures, visual aids were produced. One is the Futures Cone, a pretty “famous” foresight tool. Among the early contributors to the futures cone concept, it’s worthwhile mentioning Hancock and Bezold, who popularized the model in 1994, as well as Henchey, who laid foundational ideas in 1978 by categorizing futures into four main types: possible, plausible, probable, and preferable. Its shape expands as it moves further into the future, illustrating that the range of possibilities increases as we look further ahead (from the inside circle to the outer circle).

When you look up at a cloudy sky, you might say, “It’s probably going to rain,” or “It is possibly going to rain,” or “It is plausible going to rain.” In everyday life, these statements often mean the same thing: you’ll take an umbrella just in case!

But in futures studies, we look at things differently. Here, ‘probable’, ‘possible’, and ‘plausible’ aren’t different ways of saying the same thing. They each have their own special meaning when we’re thinking about the future.

Possible Futures: The world of “What if?”

Possible futures include anything that could theoretically happen, no matter how unlikely. These futures encourage us to ask “What if?” and consider events that may seem “far away” today but could disrupt tomorrow. Here we could also talk about black swans, wild cards, or low-probability, high-impact events. An example of wildcards could be a cyber war or a fungi pandemic. They have the potential to disrupt our understanding of “future reality” and challenge the very essence of who we are, including our hopes, fears, and expectations. Because wildcards can happen suddenly and unexpectedly, we may not always have time to prepare. Exploring this kind of futures encourage us to think beyond our usual boundaries and consider possibilities that we might otherwise overlook.

Plausible Futures: The world of “could be”

Plausible futures occupy the space between possible and probable. They are scenarios that “could” happen based on current knowledge, trends, and systems. For example, a plausible future in education could be a decentralized system with a mix of online resources, AI tutors, and local learning hubs creating a personalized education system beyond traditional schools. Or imagine a future where personalized medicine is widely accessible, with treatments and drugs tailored to an individual’s unique genetic profile, lifestyle, and environmental factors.

Probable Futures: The official futures

These are the futures we can most clearly see from where we stand today. They extend the current trends into the near future, such as increased adoption of renewable energy sources, more flexible work arrangements becoming standard, or greater integration of AI in healthcare diagnostics.

For us as humans, it’s easier to envision the future in terms of “official” or probable futures, as our brains naturally seek familiarity and relevance, making it harder to imagine other, less certain outcomes.

But remember, the future is about possibilities, not (only) probabilities. While probabilities are valuable for making informed decisions, they can sometimes limit our vision and reinforce only the futures we find most comfortable. When we talk about possibilities, we’re opening the door to a wide range of potential futures, including those that may seem unlikely or far-fetched. Therefore,  this perspective encourages creative thinking and innovation. In contrast, probabilities focus on outcomes that are more likely based on existing information and trends.

The next time you find yourself thinking about the future, consider where your thoughts fall on the Futures Cone. Are you thinking about the probable, the plausible, or the possible? Are you prepared for the wild cards that might appear? By understanding these distinctions, we can all become better navigators of the future that awaits us.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.

Știri din viitor este un proiect de research marca FutureStation ce are ca scop educarea și sprijinirea profesioniștilor care vor să fie la curent cu inovațiile.