Read the English Version ↓
Imaginați-vă că vă treziți într-o dimineață din 2035. Orașele sunt mai verzi, tehnologia este invizibilă, dar omniprezentă, iar oamenii își trăiesc viețile într-un ritm mai echilibrat sau poate, dimpotrivă, trăim într-un peisaj dominat de crize, unde deciziile noastre din prezent au conturat un viitor limitat și plin de constrângeri.
Care dintre aceste scenarii este mai probabil?
În The Imaginary Crisis, Geoff Mulgan vorbește despre o problemă pe care o vedem din ce în ce mai des: ne-am pierdut capacitatea de a imagina un viitor mai bun. Nu pentru că nu avem creativitate, ci pentru că suntem atât de prinși în gestionarea prezentului, încât viitorul devine un teritoriu vag, abstract, pe care îl lăsăm pe seama „celor care știu mai bine” – guverne, companii de tehnologie, instituții globale.
Mulgan argumentează că, deși avem acces la mai multe informații ca oricând, capacitatea noastră colectivă de a imagina viitoruri alternative s-a atrofiat. În loc să concepem scenarii pozitive, suntem captivi într-o cultură care oscilează între distopii tehnologice și un prezent perpetuu. Instituțiile care ar trebui să încurajeze imaginația – universitățile, partidele politice, think tank-urile – s-au retras din acest rol, lăsând un vid care face ca viitorul să pară inevitabil, nu negociabil. Problema nu este lipsa de idei, ci lipsa de spațiu și metodologie pentru a le testa și transforma în realitate.
Dar viitorul nu este ceva ce doar ni se întâmplă. Este ceva ce modelăm.
Foresight: o metodă pentru a ne lua viitorul înapoi
Dacă imaginația colectivă pare să se restrângă, cum putem să o recâștigăm? Răspunsul nu este doar în viziuni grandioase, ci în procese structurate, care ne ajută să aducem viitorul în conversațiile de zi cu zi.
📌 Scenariile alternative – Dacă în loc să presupunem că viitorul va fi „o variantă a prezentului”, am explora mai multe direcții posibile? De exemplu, cum ar arăta piața muncii dacă AI ar deveni partener strategic în deciziile de business, nu doar un instrument operațional?
📌 Backcasting – În loc să ne uităm doar la tendințele actuale, am putea începe cu întrebarea: Ce fel de viitor vrem cu adevărat? și să lucrăm înapoi pentru a identifica pașii necesari pentru a ajunge acolo.
📌 Weak signals – Dacă ne-am obișnui să căutăm semnale slabe de schimbare, în loc să reacționăm doar la trendurile mari? De multe ori, viitorul începe în locuri mici, la marginea industriilor sau în proiecte-pilot ignorate de mainstream.
Ne imaginăm, deci existăm
Atunci când nu ne folosim imaginația, lăsăm viitorul să fie decis de alții. În business, în societate și chiar la nivel individual, capacitatea de a ne imagina și de a testa alternative este ceea ce ne ajută să nu fim luați prin surprindere de schimbare.
📖 Dacă tema asta te intrigă, îți recomand The Imaginary Crisis de Geoff Mulgan și Imaginable de Jane McGonigal.
🔍 Tu cum îți antrenezi imaginația pentru viitor?
Dacă vrem un viitor mai bun, trebuie să începem prin a-l imagina și a-l construi în mod deliberat. În organizații, acest lucru nu se întâmplă spontan – e nevoie de procese structurate, conversații ghidate și metode care să transforme incertitudinea în oportunitate. Dacă vrei să explorezi cum foresight-ul poate aduce claritate și direcție pentru viitorul echipei sau organizației tale, hai să discutăm – email info@futurestation.ro
Are we imagining the future or just surviving the present?
Imagine waking up one morning in 2035. Cities are greener, technology is invisible yet omnipresent, and people live at a more balanced pace or perhaps, instead, we find ourselves in a landscape shaped by crises, where the choices we made today have led to a constrained and uncertain future.
Which of these scenarios is more likely?
In The Imaginary Crisis, Geoff Mulgan discusses a growing issue: we have lost our ability to imagine a better future. Not because we lack creativity, but because we are so consumed with managing the present, that the future becomes an abstract, distant space—one we leave in the hands of “those who know better”—governments, tech companies, global institutions.
Mulgan argues that even though we have more access to information than ever before, our collective capacity to envision alternative futures has atrophied. Instead of crafting positive scenarios, we are trapped in a culture oscillating between technological dystopias and a perpetual present. The very institutions that should be fostering imagination—universities, political parties, think tanks—have stepped away from this role, leaving a vacuum that makes the future feel inevitable rather than negotiable. The problem is not a lack of ideas but a lack of space and methodology to test and transform them into reality.
But the future is not something that simply happens to us. It is something we shape.
Foresight: a way to take back the future
If our collective imagination is shrinking, how do we reclaim it? The answer isn’t just in grand visions but in structured processes that bring the future into everyday conversations.
📌 Alternative scenarios – What if, instead of assuming the future will be a continuation of the present, we explored multiple possibilities? For example, how would the job market evolve if AI became a strategic decision-making partner rather than just an operational tool?
📌 Backcasting – Instead of only looking at current trends, what if we started with the question: What kind of future do we actually want? and worked backward to identify the steps needed to get there?
📌 Weak signals – What if we trained ourselves to look for weak signals of change instead of only reacting to major trends? The future often begins in small, unnoticed places—on the fringes of industries or in pilot projects ignored by the mainstream.
We imagine, therefore we exist
When we don’t use our imagination, we allow the future to be decided by others. In business, in society, and even at an individual level, the ability to imagine and experiment with alternatives is what helps us stay ahead of change rather than being caught off guard by it.
📖 If this topic intrigues you, I highly recommend The Imaginary Crisis by Geoff Mulgan and Imaginable by Jane McGonigal.
🔍 How do you train your imagination for the future?
If we want a better future, we need to start by imagining it—and then building it deliberately. In organizations, this doesn’t happen spontaneously. It requires structured processes, guided conversations, and methods that turn uncertainty into opportunity. If you’d like to explore how foresight can bring clarity and direction to your team or organization, let’s talk – email info@futurestation.ro.
